Sa zicem ca cineva va invita la dans — dar nu a mai dansat acest dans special inainte si nici voi nu ati facut-o. In timp ce dansati, traiti emotii si voi si partenerii de dans. Rezultatul este un sentiment coplesitor de izolare fata de partenerul vostru. Acest lucru, spune terapeutul de cuplu Sue Johnson, este exact modul prin care cei mai multi dintre noi abordeaza relatiile.” “Daca fac un pas inainte, tu te dai un pas inapoi”, spune Johnson. “Daca lucrurile merg bine, vom dansa in ritmul perfect. Daca lucrurile nu merg bine, dansul devine demonic, inrait.”
De multe ori lucrurile merg prost. Statisticile privind situatia divorturilor arata ca, incepand cu anii 1970, in SUA, numarul acestora s-a triplat. Unul din patru copii americani traieste intr-o familie cu un singur parinte. Consecinta este urmatoarea: copiii proveniti din familii destramate sunt mult mai predispusi sa divorteze comparativ cu ceilalti copii proveniti din familii stabile.
Desigur, exista terapia de cuplu, care, uneori, ajuta si, uneori, nu.
Multi terapeuti de cuplu sunt de parere ca pacientii lor ar trebui sa devina mai independenti sau mai putin nevoiasi, neajutorati sau sa invete sa isi cunoasca limitele. Pentru a face acest lucru, acesti terapeuti isi antreneaza clientii pentru a comunica mai bine unul cu celalalt, sa negocieze intr-o relatie si sa se puna de acord in diverse probleme si situatii – “tu arunci gunoiul, eu spal vasele”.
“Am incercat sa invatam partenerii sa comunice mai bine, dar izbucnesc emotiile”, spune ea. “Abilitatile de comunicare sunt, prin urmare, o pierdere de timp. Daca doriti sa intelegeti iubirea, trebuie sa intelegeti emotiile. Emotia este ceea ce inspira dansul.”
Aceasta perspectiva a determinat-o pe Susan Johnson (profesor de psihologie clinica la Universitatea din Ottawa) sa puna bazele terapiei axate pe emotii pentru cuplurile din anii 1980. Acest tip de terapie se bazeaza pe emotii pe care suntem inclinati sa le reprimam, fapt care o face pe Johnson sa creada ca adevarata intimitate este greu de atins. Terapia bazata pe emotii ajuta partenerii sa isi imbine sentimentele si, astfel, devin constienti de nevoile si dorintele lor.
De multe ori, oamenii cauta sa aiba legaturi emotionale sigure cu partenerul lor, dar unora le este teama sa permita o asemenea intimitate. Prin terapia de cuplu centrata pe emotii, partenerii invata sa nu se perceapa reciproc ca si dusmani, ci ca jucatori nefericiti in “dialogurile diabolice”: cercurile gresite ale interactiunilor negative. Pacientii invata sa recunoasca tiparul relatiei lor, sa isi identifice temerile si nevoile din cadrul acestui model si sa iasa din el. Prin recunoasterea sentimentelor unuia pentru celalalt, partenerii rup ciclul si gasesc noi modalitati de a relationa. Terapia de cuplu centrata pe emotii dobandeste din ce in ce mai multa recuoastere si apreciere in intreaga lume ca o abordare eficienta a problemelor maritale. Un studiu din 1999 publicat in Journal of Clinical Psychology a aratat ca mai mult de 70% din “cuplurile cu probleme” sunt multumite de relatia lor si doresc sa ramana impreuna dupa finalizarea unei serii de sesiuni de terapie de cuplu centrata pe emotii. In 2005, Nathan Wood de la Universitatea din Utah, a comparat mai multe tipuri de terapie de cuplu si si-a publicat concluziile in American Journal of Family Therapy. Terapia centrata pe emotii s-a aflat mult inaintea altor tipuri de terapie de cuplu.
Fiintele umane au o nevoie fundamentala de conexiune cu alte persoane: cu familiile noastre, cu grupurile noastre sociale si, mai presus de toate, cu partenerii nostri. Oamenii sunt creaturi sociale. Aceasta calitate a ajutat omenirea sa supravietuiasca unor conditii dure pe parcursul dezvoltarii evolutive. Creierul nostru este construit pentru a “citi” emotiile altora si pentru a comunica. Relatiile sanatoase ne calmeaza si ne ordoneaza si sedimenteaza sentimentele. De asemenea, ne fac sanatosi: riscul de boli cardiovasculare este redus, iar leziunile usoare se vindeca mai repede atunci cand suntem implicati in relatii sanatoase, intime, statornice.
Suntem facuti sa interactionam unii cu altii. Johnson ia aceasta nevoie umana primordiala ca punct de plecare pentru ceea ce ea numeste conversatii “tine-ma strans in brate”, in care partenerii isi dezvaluie cele mai profunde sentimente de singuratate dar si dorinta lor, setae lor de iubire. Cand unul dintre parteneri se preda vulnerabilitatii, celalalt se poate inmuia si deschide, acest lucru permitandu-le sa restabileasca legatura.
Johnson crede ca, in timpul unei conversatii “tine-ma strans in brate”, nivelurile de stres se diminueaza si cuplurile produc cantitati mai mari de oxitocina – “hormonul dragostei si atasamentului” — care joaca un rol important in stabilirea legaturilor sociale si sentimentele placute din creier. Conversatia este atat de extraordinara, deoarece rosteste cuvinte vitale pe care multi oameni nu au invatat niciodata sa le rosteasca ca si copii. “Probabil, cel mult 15% din oameni sunt destul de norocosi sa fi avut parinti care le-au aratat cum sa pastreze o relatie intacta sau cum arata dragostea,” aprecieaza Johnson. “Restul, trebuie sa priceapa acest lucru in mijlocul luptei.”
Astfel, Johnson a facut din aceasta conversatie “tine-ma strans in brate” baza terapiei ei. Acest gen de terapie de cuplu centrata pe emotii pare a avea un efect pozitiv asupra sentimentului de conexiune si intimitate in cupluri. Creste increderea intre parteneri, experientele dureroase sunt iertate si sentimentele de depresie se diminueaza. Mai mult, rezultatele sunt de durata. Cuplurile au un instrument care ii ajuta sa foloseasca ceea ce au invatat chiar mai departe, astfel incat sa se simta din ce in ce mai bine.
Sursa:
http://www.care2.com/greenliving/navigating-the-new-science-of-romantic-love.html
Noua stiinta a dragostei in cuplu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu