Sindromul Stockholm al intelectualului nationalist

Petru Romosan scrie in Cotidianul http://www.cotidianul.ro/romania-in-impas-211083/
“Adică Germania si SUA se limiteaza la a juca rolul dictatorului asasinat, la ordinul lor, probabil, si sa ne livreze bancilor si pietelor. Amestecul lor in politica interna romaneasca, amator si iresponsabil, va duce implacabil la nasterea unui partid antieuropean si, poate, din pacate, si antiamerican.”
Am si eu o intrebare in privinta acestui pasaj….
Pe de o parte, autorul recunoaste existenta unui regim dictatorial americano-european care conduce Romania. Pe de alta parte, autorul spune ca naşterea unui partid anti-american este un lucru negativ – “din pacate”. Ma intreb, de unde se trage acest masochism perseverent care caracterizează chiar si pe cei mai inteligenti reprezentanti ai intelectualitatii din Romania? Sa fie oare un caz clinic de sindrom Stockhom ( http://ro.wikipedia.org/wiki/Sindromul_Stockholm ) ? De unde se trage aceasta dragoste fata de americani, chiar si in conditiile in care americanii nu fac altceva decat sa violeze sentimentul national? De ce europenii ajung sa fie criticati si injurati, iar americanii care au comis mult mai multe crime impotriva Romaniei si umanitatii sunt tratati cu o reverenta irationala? Poate nu este cazul sindromului Stockholm, ci “sindromului Chirieac”? Persoana bolnava de “sindromul Chirieac” sustine sus si tare ca “America are dreptate chiar si atunci cand greseste”…

Autor: Valentin Mandrasescu

Sursa: http://mandrasescu.com/sindromul-stockholm-al-intelectualului-nationalist/

Sindromul Stockholm al intelectualului nationalist